Teorii și curente în sociologie și în Sociologia aplicată în medicină

Construcția socială a noțiunilor de: sănătate, boală, suferință, medicină, stare de bine.

Structura socială/ Structuralism

Conceptul de structură socială pornește de la faptul că ansamblul social al vieții noastre nu constă doar din însușiri întâmplătoare, ci din evenimente și acțiuni structurate. Structura = un ansamblu de raporturi invariabile (corelative sau antitezice) care exprimă organizarea unui sistem.

Fiecare societate constituie un sistem, un ansamblu de elemente interdependente (structuri), cum sunt relațiile de rudenie, cultura, religia, economia, tehnica, care nu au sens decât în interrelațiile reciproce.

Structuralismul în științele sociale studiază structura sistemelor sociale, relațiile care caracterizează instituțiile și procesele sociale punând accentul pe totalitate ca structură socială ca relații de interdependență între elementele componente ale unui sistem social.

Reprezentantul cel mai de seamă al acestui curent: Claude Lévi-Strauss

Funcția socială/ Funcționalism

În matematică, o funcție este o relație care asociază fiecărui element dintr-o mulțime (domeniul) un singur element dintr-o altă mulțime (codomeniul).

Funcționalismul este o teorie a ordinii și a stabilității care vede societatea ca un sistem complex ale cărui părți (elemente funcționale) colaborează și se intercondiționează pentru a promova solidaritatea și stabilitatea

De exemplu, societatea are nevoi/ cerințe funcționale fundamentale sau imperative, și acestea produc/ generează apariția unor structuri diferențiate care sunt specializate în satisfacerea acestora sau a altora.

Construcția socială/ Constructivism

Cunoaşterea nu este o reflectare a realităţii obiective, ci este o construcţie socială, care constituie însăşi realitatea instituită pentru subiect. Constructivismul este o teorie sociologică a cunoașterii conform căreia dezvoltarea umană este situată/interpretată social și cunoașterea este construită prin interacțiunea cu ceilalți.

Construcţia socială a realităţii o vedem ca pe un proces de “sensificare” (to create sense) care decupează realitatea prin intermediul triadei: voinţă, cuoaştere, acţiune.

Cu alte cuvinte, indivizii crează realitatea sau dau un sens propriu, prezent realității în care trăiesc. În acest sens, spunem că realitatea este construită social.

Aceste trei curente nu sunt/reprezintă o prezentare exhaustivă. a școlilor și curentelor sociologice. Sunt doar trei exemple prezentate sumar cu titlu informativ, fiind relevante pentru înțelegerea sociologiei din perspectiva profesiunilor medicale.