Abilităţi şi competenţe în consilierea educaţională a copilului, adolescentului şi a familiei

Fundamente: (Beck, 1976, Ellis, 1994)

•1. Cogniţia (credinţă, gând) –cel mai important determinant al răspunsurilor afectiv-emoţional-subiective, cognitivcomportamentale. Cogniţiile sunt structuri informaţionale ce implică: conţinuturi

informaţionale şi procese informaţionale

• Conţinuturile informaţionale se referă la motivaţii, percepţii, gânduri, au un caracter specific (clar direcţionate), local (situaţional) sau general (transsituaţional)

• Exemplu: Toată lumea mă urăşte.

Procesele informaţionale vizează transformarea conţinuturilor

2. Mare parte din psihopatologie este rezultatul cogniţiilor disfuncţionale şi/sau iraţionale.

3. Aceste cogniţii deviante pot fi identificate şi schimbate

•4. Schimbarea se face prin tehnici cognitive şi /sau comportamentale validate ştiinţific.

MODELUL ABC COGNITIV

• Model iniţiat de Ellias (1962), dezvoltat de Beck (1976):

• 1. A – evenimentul activator (situaţie de viaţă externă sau situaţie subiectivă) care activează întreaga personalitate;

• 2. B – cogniţiile persoanei (prelucrarea informaţională) care mediază modalitatea de percepere şi reprezentare a evenimentului activator;

• 3. C – consecinţele procesării cognitive a evenimentului activator.

• Aceste 3 componente puse in relaţia terapeutică determină apariţia altor două componente (Modelul ABCDE):

4. D – restructurarea cogniţiilor disfuncţionale sau iraţionale

• 5. E – asimilarea unor noi cogniţii funcţionale, raţionale în locul celor problematice.

RELAŢIA TERAPEUTICĂ COGNITIVCOMPORTAMENTALĂ

• Relaţia terapeutică cognitivcomportamentală se caracterizează prin

empatie, acceptare necondiţionată a clientului, congruenţă şi colaborare.

RELAŢIA TERAPEUTICĂ

• 1. Empatia – Truax şi Carkhuf propun o scală de evaluare a empatiei, cotată cu maxim 12 puncte:

• 0-2: terapeutul pune întrebări, formulează critici, dă sfaturi;

• 2-4: terapeutul reflectă aspectele exterioare la care face referire clientul;

• 4-6: reflectările terapeutului includ şi trăiri ale clientului, dar de importanţă secundară;

• 6-8: terapeutul analizează doar o parte din trăirile majore ale clientului (de obicei se opreşte la una singură);

• 8-10: terapeutul analizează marea majoritate a trăirilor clientului;

• 10-12: terapeutul a surprins toate aspectele semnificative exprimate de client.

• Exerciţiu: (model p. 149, D. David, 2006, Tratat de psihoterapii cognitivcomportamentale)

• 2. Acceptarea necondiţionată presupune acceptarea pacientului cu toate problemele sale, ca un întreg, fără ca aceasta să însemne că acceptăm ceea ce face sau cum gândeşte.

• 3. Congruenţa se referă la gradul de suprapunere între comportamentul

manifest al terapeutului şi comportamentul interior.

• 4. Colaborarea se referă la faptul că demersul terapeutic este bine structurat şi se face după o agendă comună, negociată şi convenită cu clientul, iar apoi se verifică mereu dacă obiectivele terapeutului şi ale clientului coincid. (vezi rolul evaluărilor periodice în eficienţa consilierii!)

• 5. Transferul şi contratransferul în relaţia terapeutică. Transferul – totalitatea trăirilor afective (+, -), a patternurilor comportamentale pe care le experimentează clintul faţă de terapeut. Când transferul devine puternic, acesta poate bloca relaţia terapeutică (se instalează nevroza de transfer)

• Contratransferul – totalitatea trăirilor afective şi a patternurilor psihocomportamentale pe care le experimentează terapeutul faţă de client. Este recomandat ca acest aspect să nu intervină în relaţia terapeutică.

• Semne ale contratransferului:

• - reacţii emoţionale puternice (+.-), faţă de client, nejustificate în relaţia terapeutică;

• - fantezii sexuale cu clintul;

• - creşterea /scăderea, nejustificată terapeutic, a frecvenţei întâlnirilor.

PROCEDURI DE INTERVENŢIE LA NIVEL COGNITIV

• În cadrul modelului ABC, procedurile de intervenţie la nivel cognitiv se clasifică în trei categorii:

• 1. Proceduri de restructurare cognitivă

• 2. Proceduri de rezolvare de probleme şi de antrenament asertiv

• 3. Procedura inoculării stresului