Pot PSIHOLOGII apela la colegi atunci cand au PROBLEME?

Pot psihologii apela la colegi atunci cand au probleme?

Toți psihologii sunt vulnerabili în perioade de suferință, boală și declin cognitiv. Exista numeroși factori de stres legați de muncă, cum ar fi îngrijirea clienților / pacienților dificili, lipsa succesului terapeutic și epuizarea emoțională. Aceștia pot contribui la scăderea randamentului și la epuizare. Pot psihologii apela la colegi atunci cand au probleme?

Pot psihologii să se bazeze pe colegi să-i asiste atunci când greutațile vieții amenință competența?

În studiile efectuate, psihologii au recunoscut. Chiar și atunci când aceștia au expertiză – inclusiv comportament etic – care se încadrează sub pragurile minime, adesea nu sunt dispuși să ia măsuri. În ciuda faptului că au o obligație etică de a face acest lucru. Majoritatea psihologilor se așteaptă ca un coleg care se afla în dificultate să auto-evalueze problema și să se adreseze unui  psihoterapeut, medic sau coleg. Totusi, psihologii raportează în general un refuz de a participa la programele de asistență.

Ei raportează, de asemenea, numeroase bariere în solicitarea psihoterapiei. Dificultăți în găsirea unui psihoterapeut acceptabil, constrângerile de timp, preocupările legate de confidențialitate și limitările financiare.

Eșecul psihologilor practicieni de a atrage un coleg care are competente deficitare poate servi, cel puțin parțial, ca reproșuri împotriva culturii de formare contemporană.

Unele programe de formare nu pot învăța în mod adecvat pe cursanți să aprecieze fragilitatea competenței. Dar nici să-i pregătească să ia măsurile necesare pentru a se implica și a asista colegii care se confruntă cu probleme de competență profesională.

Unii formatori din cadrul programelor de licență acreditate declară că programele lor de formare nu cuprind în cadrul facultății tematica responsabilitati colective. Nu au o abordare coerentă a programelor pentru a răspunde la problemele de competență ale cursanților. Prin urmare, cand vine vorba de corectarea studentilor „nu se mai ating”.

O provocare similară în abordarea completă a cursanților cu probleme care influențează competența profesională poate fi găsită și la nivelul stagiilor.

Abordarea reticentă transmite mesajul greșit cursanților. Sondajele sugerează că, totuși cursanții identifică cu precizie problemele de competență profesională în colegii lor. Dar aceștia nu au pregătirea necesară pentru a aborda colegii, sau încrederea că facultatea va interveni în mod adecvat. Atitudinile, convingerile și reguli implicite ale programelor reprezintă obstacole în calea dorinței formatorilor de a modela conversații dificile. Proramul de formare poate include și presupuneri că responsabilitatea etică revine la nivel individual. Nu la nivel de program, precum și dilemele pe care cursantii trebuie sa le recunoască și să le remedieze.

Unii formatori în cadrul programelor acreditate de licență servesc uneori drept modele de individualism, dependență de muncă, perfecționism și concurență. Este astfel mai puțin probabil ca participanții la cursuri să vadă exemple eficiente de implicare în comunitate – inclusiv în conversații colegiale dificile.

#consilierevocationala