O amintire din trecut: nostalgia ca functie de management al terorii

Potrivit teoriei de management al terorii, oamenii se indreapta catre structurile intelesurilor cuvintelor. Pentru a face fata cunostintei mortalitatii inevitabile. Teorii si cercetari recente sugereaza ca nostalgia este o resursa de asigurare a intelesului/sensului/semnificatiei. Si astfel  ar putea servi lo asemenea functie existential. Articolul prezent testeaza si sustine aceasts idee.

In experimentele 1 si 2, predispozitia la nostalgie a fost masurata si manipulate proeminenta mortalitatii. In experimentul 1, atunci cand mortalitatea era proeminenta/inevitabila. Cu cat participantii erau mai predispusi catre nostalgie, cu atat vedeau viata ca fiind plina de semnificatii.

In experimentul 2, atunci cand mortalitatea era frapanta. Cu cat participantii erau mai predispusi catre nostalgie, cu atat erau mai putin accesibile gandurile despre moarte. In experimentul 3, au fost manipulate proeminenta nostalgiei si mortalitatii.

Am descoperit ca nostalgia amortizeaza efectele proeminentei mortalitatii asupra accesibilitatii gandurilor despre moarte.

Abilitatea de a gandi in functie de timp, combinata cu alte capacitate cognitive, ii face pe oameni sa fie cunoscatori de realitatea inevitabila a mortalitatii lor (Becker, 1971; Routledge & Arndt, 2005). Interesant, aceeasi capacitate care dezvaluie efemeritatea oamenilor poate de asemenea sa faciliteze si transcendenta lor. Desi cunostinta temporal poate fi complice in crearea unei cunostinte a mortii, aceasta abilitate poate fi de asemenea desfasurata pentru a se proteja pe sine de consecintele potentiale ale cognitiei legate de moarte.

Cercetarile derivate din teorie managementului terorii (TMT: Greenberg, Pyszczynski &Solomon, 1986) au pus accent pe o mare varietate de comportamente care reflecta eforturile de a consolida un anume sens in fata cunostintei mortalitatii (ex aparare a conceptelor cultural, zbaterile stimei de sine, eforturile de a nega asemanarile cu alte animale, eforturile de a percepe lumea ca fiind coerenta si dreapta; Greenberg, Solomn & Arndt, in domeniul presei), insa nu a explorat inca posibilitatile oamenilor de a reflecta asupra experientelor din trecut pentru a confirma un anume inteles in prezent.

Teorii si cercetari recente care examineaza domeniul psihologic al nostalgiei sugereaza ca aceasta experienta poate fi un mijloc potent al managementului terorii.

Sedikides, Wildschut si Baden (2004) au propus ca reveria nostalgica asigura un rezervor pentru experientele unei vieti semnificative pe care ne bazam atunci cand ne infruntam cu amenintarea existential. Ca atare, cercetarile indica ca reveria nostalgica se invarte adesea in jurul evenimentelor momentane din viata (Wildschut, Sedikides, Arndt & Routledge, 2006).

Totusi, in timp ce exista cateva descoperiri sugestive, nici un studiu nu a examinat inca posibilitatea ca nostalgia sa asigure o aparare impotriva unei amenintari existentiale.

Nostalgia ca managementul terorii

TMT (Greenberg si colegii, 1986) se concentreaza pe modul in care oamenii se descurca cu cunostinta mortalitati. Si sugereaza ca oamenii amortizeaza posibilitatea anxietatii legate de moarte prin apararea ideilor cultural care le impregneaza viata cu semnificatii. Aceasta are loc prin zbaterea sa atinga si sa mentina sentimentele valorii personale, si prin implicarea lor in relatiile personale.

Experimentele au sustinut aceste postulari teoretice demonstrand ca:

a) activarea gandurilor despre moarte (proeminenta mortii; MS) creste o apararea a conceptiei despre viata a unuia, se zbate pentru a mentine stima de sine. Precum si implicarea in relatii apropiate, si

b) sustinerea fiecarei dintre aceste structure ori inainte ori dupa ce atenueaza MS mai departe nevoia de a declansa mecanisme psihologice de aparare. Cercetarile nu au luat inca in considerare daca abilitatea de a raspunde emotional la trecut faciliteaza eforturile de a se apara impotriva amenintarilor la sine. In ciuda scopului larg al literaturii TMT si in particular, amenintarea mortii. Aceasta este o gaura critica nu numai pentru managementul terorii, insa in sens larg pentru literatura psihologica sociala, data fiind calitatea de persuasiune a nostalgei.

The New Oxford Dictionary of English (1998) defineste conceptual de “nostalgie” ca fiind o“dorinta sentimentale a trecutului”. Inspirandu-ne din aceasta definitie, o revitalizarea a interesului in constructia ei s-a concentrat pe implicatiile ei pozitive si auto-relevante (Sedikides, 2004, 2006).

Din aceasta perspectiva, nostalgia este o reflectie emotionala auto-relevanta a trecutului care serveste 3 functii psihologice specifice.

Prima, este un depozit al sentimentelor pozitive. Wildschut a descoperit ca marturiile nostalgice.  Reflectand mai multe emotii pozitive decat negative, contineau caracteristici mai dezirabile decat cele indezirabile. Si conduc la o stare mai pozitiva decat negativa. Astfel, desi nostalgia poate fi uneori dulce-amaruie, este in principal o experienta emotionala pozitiva.

A doua, nostalgia contribuie la auto-pozitivitate. Wildschut a descoperit ca participantii care si-au adus aminte si au scris despre o experienta nistalgica au raportat o stima de sine mai mare decat participantii din grupul de control.

A treia, nostalgia intareste legaturile sociale. In lucrarea lui, participantii care au scris despre o experienta nostalgica au demonstrat ulterior un stil de atasare matur mai strans decat participantii din grupul de control. Precum si o incredere mai mare in relatiile interpersonale initiate.

#autoprotectie #nostalgia #proeminentamortalitatii