Motivarea afilierii în experiența de zi cu zi: O comparație teoretică

Motivarea afilierii în experiența de zi cu zi: O comparație teoretică

Articolul de față sugerează că motivația de afiliere de zi cu zi operează în funcție de un principiu homeostatic, mai degrabă decât conform unui proces dialectic. Pe baza analizei, indivizii din circumstanțele sociale alese par să continue în aceste circumstanțe. In concordanță cu viziunea conform căreia ei încearcă să restabilească și să mențină un nivel optim de afiliere socială.

Analiza de la persoană la persoană indică faptul că rezultatele obținute nu sunt pur și simplu datorate diferențelor individuale. Si astfel furnizează probe pentru vigurozitatea analizei matricei agrgate: motivarea afilierii în experiența de zi cu zi: o comparație teoretică

Două conceptualizări alternative ale procesului care fundamentează motivația de afiliere în viața de zi cu zi au fost investigate: modelul de afiliere socială (MAS). Si teoria reglării intimității (TRI).

Experiențele de afiliere ale 66 de participanți au fost obținute folosind metoda experienței prin luare de probe.

Analize secvențiale au indicat că indivizii aflați în circumstanțe sociale alese, cum ar fi cei singuri care doreau să fie singuri, au continuat în aceste circumstanțe la nivele mai-mari-decât-șansa.

Aceste rezultate sugerează că indivizii sunt motivați să restabilească un nivel optim de contact, concordant cu MAS. Si vederea cum că procesul care fundamentează motivația de afiliere operează conform unui principiu homeostatic. Predicțiile contrastante ale TRI, ca și explicația rivală că rezultatele sunt datorate continuării activităților, nu au fost susținute.

            Nevoia de afiliere se crede în general că motivează indivizii să caute contact social uneori și singurătate alteori.

Conform lui Altman (1975), spre exemplu, ‚sunt momente când oamenii vor să fie singuri și fără niciun contact cu ceilalți și sunt momente când alții sunt căutați, să fie ascultați și să asculte, să vorbească și să asculte’ (p. 22). Deși nevoia oamenilor de a se afilia a fost recunoscută mult timp (ex. Maslow, 1954; Murray, 1938), și variate conceptualizări de motivație a afilierii au fost sugerate (ex. Atkinson, Heyns & Veroff, 1954; Mehrabian & Ksionzky, 1974; Schachter, 1959; Shipley & Veroff, 1952), procesul care fundamentează motivațional această nevoie nu este înțeles foarte bine.

            În timp ce o mare parte din lucrările contemporane asupra motivației de afiliere se centrează pe procesele de personalitate  și diferențele individuale, articolul de față se concentrează pe două cadre. Acestea adoptă o vedere mai socială asupra motivației de afiliere. Scopul acestui studiu este să determine care dintre MAS și TRI justifică mai bine comportamentele de afiliere de zi cu zi.

#nevoiadeafiliere #psihologiesociala