Cum sa contribui la dezvoltarea copilului tau fara a deveni un parinte toxic?

Cum sa contribui la dezvoltarea copilului tau fara a deveni un parinte toxic?

Daca vrem sa aflam mai multe despre psihologia copilului , vom sti ca aceasta studiaza cresterea mentala sau  dezvoltarea conduitelor. Adica a comportamentelor, inclusiv al constiintei- pana la faza de tranzitie. Aceasta o constituie adolescenta, cea care marcheaza insertia individului in societatea adulta.

Cresterea mentala este indisociabila resterii fizice, mai ales maturizarii sistemului nervos si a sistemelor endocrine. Acestea se continua pana la 16 ani. Si atunci cum sa contribui la dezvoltarea copilului tau fara a deveni un parinte toxic?

De ce este bine sa familiarizam copiii cu citate celebre despre viata inca de mici

Teoretic, pentru a studia psihologia copilului trebuie luat in considerare un sector particular al unei embriogeneze generale. Aceasta se continua cu mult dupa nastere si inglobeaza intreaga crestere, organica si mentala, pana se ajunge la stadiul de echilibru relativ pe care il constituie nivelul adult . Doar influentele mediului castiga o importanta din ce in ce mai mare, odata cu nasterea, din punct de vedere organic, dar si mental.

Cum sa iti intelegi mai bine copilul?

Psihologia copilului studiaza copilul de dragul acestuia pe parcursul dezvoltarii sale mentale. Este cazul sa o distingem de psihologia genetica , desi ea reprezinta instrumentul esential al acesteia. In limbajul actual al biologilor, genetica se refera in mod exclusiv la mecanismele ereditatii, prin opozitie cu procesele embriogenetice sau ontogenetice.

Termenul de psihologie genetica se refera la dezvoltarea individuala sau ontogeneza. Astfel, putem fi tentati sa sa consideram cele dou aexpresii- psihologia genetica si psihologia copilului drept sinonime, dar sunt diferite. Astazi exista tendinta sa fie numita psihologie genetica psihologia generala. Importanta obtinuta la vremea actuala de metda genetica in toate sectoarele tinde sa-i ofere psihologiei copilului un soi de positive-cheie in cele mai diverse domenii.

Daca adultul este explicat in parte de catre copil, se poate spune si ca fiecare perioada a dezvoltarii da partial masura celor urmatoare. Aceasta este cu deosebire limpede in ceea ce priveste perioada anterioar alimbajului.

Aceasta se numeste perioada “senzorio-motorie”. In lipsa unei functii simbolice, sugarul inca nu dispune de gandire sau afectivitate. Dezvoltarea mental ape percursul celor optsprezece luni de existent este rapida si importanta . Copilul elaboreaza ansamblul substructurilor cognitive care vor servi ca punct de plecare constructiilor sale perceptive si intelectuale ulterioare.

Stimul-raspuns si asimilare

Daca exista o inteligenta senzorio-motorie , este foarte greu de precizat cand apare aceasta. Pentru multi psihologi acest mecanism este acela al asociatiei, care permite adaugarea cumulata a conditionarilor reflexe.

Stadiul I

Punctul de plecare este cautat in activitatile spontane si totale ale organismului.

Stadiul II

Se constituie primele obisnuinte care tin direct de o activitate a subiectului.

Stadiul III

Marele interes pe care il prezinta dezvoltarea actiunilorsenzorio-motorii pe parcursul primului an de viata al copilului consta nu numai in conducerea la invatari elementare, surse ale unor simple deprinderi, la nivelul la care inca nu se observa o inteligenta propriu-zisa, ci s in furnizarea unei serii continue de intermediari intre aceste doua categorii de reactii.

Stadiile IV si V In al patrulea stadiu observam acte mai desavarsite de inteligenta practica.

Stadiul VI

Al saselea stadiu marcheaza sfrasitul perioadei senzorio-motorii si trecerea la perioada urmatoare: copilul devine capabil sa gaseasca mijloace noi nu doar prin tatonari exterioare sau materiale, dar si prin combinari interiorizate care duc la o intelegere brusca sau insight.

#psihologiacopilului #Psihologie