Cercetarea calitativă în istoria psihologiei

Cercetarea calitativă în istoria psihologiei

În ciuda importanței investigației calitative, nu a fost scrisă o relatare mai amplă în  toată istoria psihologiei. Momente de referință din istoria analizei calitative sunt evidente. Iar practicile variază de la informale, implicite si practici nerecunoscute sau sofisticate din punct de vedere științific. Acestea din urmă pot conține metodologii cu norme și proceduri specificate cu atenție. Cercetarea calitativă în istoria psihologiei.

După înființarea psihologiei în 1879, anchetele calitative au fost conduse de Wilhelm Wundt, Sigmund Freud și William James, care și-au asumat statutul științific in acest sens.

În timpul secolului XX a fost pus accent to mai mult pe testarea ipotezelor prin cuantificare, psihologii continuând să folosească practici calitative, dar nu au inclus si metodele de cercetare științifică.

Deși Gordon Allport (1942) a cerut o inovație îndrăzneață și o responsabilitate din ce în ce mai riguroasă, o întârziere în dezvoltarea sistematică a sistemului metodologiei calitative a avut loc. Chiar dacă practicile au continuat să producă cercetări fructuoase în muncă – Flanagan (1954); Maslow (1954, 1959) și Kohlberg (1963).

Doar între sfârșitul anilor 1960 și 1990, fenomenologii, teoreticienii fundamentați, analiștii discursului, cercetătorii narațiunii și alții, afirmă in general valoarea științifică. Metodologiile și instrumentele aplicabile ale anchetei calitative în psihologie.

Între 1990 și prezent, o instituționalizare revoluționară a metodelor calitative a avut loc în publicații, curricule educaționale și profesionale precum și în organizații. Exemple de studii de psihologie bine-cunoscute folosind metodele calitative au început să fie examinate de metodologii de cercetare.

Studiul istoric al metodelor calitative reprezintă cheia pentru înțelegerea tot mai mare a metodelor calitative. Precum si pentru integrarea lor în cercetarea cantitativă.

#cercetare