Cele trei fațete ale inteligenței

Cele trei fațete ale inteligenței

Prin inteligență singura specie supraviețuitoare din genul Homo a devenit Homo sapiens (care vine din Latină si inseamna ”omul intelept” sau ”omul inteligent”) , Sintagma  Homo sapiens a fost inventată de către savantul suedez Carl Linnaeus. Termenul de inteligențǎ este prezent în limbajul comun de milioane de ani fiind descris de catre filosofi și scriitori, fiind consacrat de către Cicero. Cele trei fațete ale inteligenței.

Robert  J. Sternberg propune o structura diferita a inteligentei. Atfel, aceasa teorie subliniaza ca activitatile intelectuale sunt separate in mai multe componente, acestea fiind utilizate pentru obtinerea de informatii pe mai multe planuri. Adaptarea la mediu este  masura critica a inteligentei iar teoria se numeste triarhica deoarece ea are in vedere trei fatete ale inteligentei.

1. inteligenţa componenţială

2. inteligenţa experenţială (când un anumit comportament este inteligent);

3. inteligenţa contextuală (care comportament este inteligent, în ce context).

Perspectivele evolutive și calitative

Adepții acestor perspective pleacă de la un punct de referință mai amplu, mai vast și mai complex, decât cel al modelelor anterioare.

În funcție de abordare – evolutivă sau calitativă – autorii sunt grupați astfel:

1. Abordare evolutivă

2. Jean Piaget

3. Lev Semioni Vîgotski

4. Jerome Bruner

5. Abordare calitativă

6. Hans J Eysenck

7. A. White

8. B. Cattell

Există două posibile aplicații ale modelului lui Piaget în relație cu inteligența generală:

1. corelația acesteia cu evolutia umana si

2. folosirea stadiilor lui Piaget ca o alternativă la modelul lui Binet de măsurare a inteligenței

Teoria lui Piaget vizeaza diverse aplicații educative, cele mai importante fiind următoarele :

1. instrucția la care sunt supuși copiii trebuie să se potrivească cu tipul de funcționare intelectuală de care sunt capabili și

2. abordarea generală pentru care se optează trebuie să stimuleze procesul de autoreglare sau cel constructiv.

Teoria inteligenței fluide și cristalizate a atins deja un nivel de dezvoltare inalta.  Prin inteligența cristalizată se intelege valoarea educației verbale, iar inteligența fluidă desem¬nează valoarea gândirii analitice, mai ales în situații noi.

Există o ipoteza care spune ca inteligența fluidă este cea care se moștenește cel mai ușor. Vandenberg a făcut studii, cu privire la transmiterea ereditară a inteligenței. Acest autor a demonstrat că există o variație a moștenirii genetice, în funcție de tipul de capacitate care se ia în considerație. Astfel, o clasificare a factorilor susceptibili de a se transmite genetic, în ordinea descrescătoare a posibilității apariției lor, ar arăta în felul următor:

1. fluiditatea cuvintelor;

2. capacitățile verbale;

3. gramatica și ortografia;

4. vizualizarea spațială;

5. abilitățile matematice;

6. gândirea;

7. memoria;

8. viteza și precizia.

Dintre aceste rezultate destul de neașteptate din perspectiva inteligenței fluide și cristalizate, în particular factorul verbal pare a avea cel mai mare potențial de transmitere genetică (deși este vorba de un factor al inteligenței cristalizate), în timp ce gândirea (inteligența fluidă) nu prea este subiectul moștenirii genetice. Comparând aceste rezultate cu observațiile privind nivelul memoriei vizuale și al percepției vizuale și cu modelul Stanford-Binet, se constată că, niște măsuri atât de simple, ca timpul de reacție și variabilitatea sa pot corela până la 0,7 și 0,8 cu masurile QI ale lui Binet. Aceste rezultate sprijină cu fermitate teoria lui Spearman asupra existenței unui factor general al inteligenței.

#consilierevocationala #inteligențatriarhica #Psihologie