Pesimism sau optimism?- Secretul care a stat in spatele L’Oreal

Pesimism sau optimism?- Secretul care a stat in spatele L’Oreal 

Poate că ai întâlnit indivizi care au tehnici diferite în privința modului în care își explică singuri de ce percep un anumit eveniment într-un mod pozitiv sau negativ. Psihologii îl etichetează drept „stil explicativ“ și au identificat trei componente. Pesimism sau optimism?- Secretul care a stat in spatele L’Oreal.

1. Componenta Personală. Această componentă implică felul în care un individ explică unde apare cauza unui eveniment. Oamenii care trec printr-un anumit eveniment se pot vedea ca fiind cauza evenimentului; cu alte cuvinte, au internalizat cauza evenimentului. De exemplu: „Mereu uit să iau acea curbă“ (internalizare) spre deosebire de „Curba aceea te ia prin surprindere“ (externalizare). 

2. Componenta Permanentă

Această componentă implică felul în care o persoană explică amplitudinea cauzei. Oamenii pot vedea situația ca fiind de neschimbat. De exemplu: „Mereu îmi pierd cheile de la mașină“ sau „Niciodată nu uit fața unei persoane“. 

3. Componenta Generalizată: Această componentă implică felul în care o persoană explică amplitudinea efectelor. Oamenii pot considera că o situație le afectează toate aspectele vieții. De exemplu: „Nu pot face nimic așa cum trebuie“ sau „Tot ce ating pare să se transforme în aur“. 

Indivizii care, în general, se învinovățesc pentru evenimente negative au tendința să  creadă că asemenea evenimente vor continua să li se întâmple la nesfârșit. Lasă astfel de evenimente să le afecteze multe aspecte ale vieții manifestând ceea ce se numește un stil explicativ pesimist.

Despre stilul explicativ al unei persoane se consideră că îi afectează acesteia viziunea asupra viitorului și, ca rezultat, percepțiile proiectate și comportamentul rezultat.

Dacă are loc un eveniment plăcut, un optimist ar manifesta un stil explicativ intern, stabil și global, în timp ce un pesimist ar manifesta un stil explicativ extern, instabil și specific. 

Conceptul de stil explicativ conține o mare varietate de răspunsuri posibile atât la evenimente pozitive, cât și la cele negative (nuanțe de gri), mai degrabă decât o diferență clară alb-negru între optimism și pesimism. În mod semnificativ, un individ nu manifestă un stil explicativ uniform în toate aspectele vieții, ci poate manifesta răspunsuri variate la tipuri diferite de evenimente. 

Perspectiva de a identifica unde, când și de ce aveți un anumit stil explicativ este un exemplu de conștiință de sine. Reflectarea asupra oricărei variații în stilul explicativ înseamnă auto-observare. 

Alegerea de a fi mai optimist este un exemplu de auto-control.

Există studii de caz în care s-a dovedit că „optimismul învățat“ a avut rezultate surprinzător de bune asupra moralului și a performanței echipelor de vânzări.

L’Oreal a desfășurat un program de inteligență emoțională care a început de la selectarea agenților de vânzări pe baza competenței lor emoționale.

În primul an de la implementare, acești agenți de vânzări au înregistrat vânzări mai mari cu 91 370 de dolari prin comparație cu colegii lor care nu fuseseră selectați în acest mod. Acest rezultat al programului IE a dus la o creștere anuală netă pentru L’Oreal de 2 558 360 de dolari.

Cei selectați pe baza competențelor lor emoționale au avut, de asemenea, o rată de plecare din companie cu 63% mai mică în timpul primului an prin comparație cei care fuseseră recrutați în maniera clasică (aspect care, de asemenea, economisește banii cheltuiți cu înlocuirea oamenilor, recrutare, reclamă și cu alte activități efectuate de resursele umane). 

Inteligenta Emotionala a apărut pentru întâia oară în limba engleză într-o disertație de doctorat a lui Payne, în 1986 .„Un studiu al emoției: dezvoltarea inteligenței emoționale, a auto- integrării, referitoare la teamă, durere și dorință“.

Acesta a susținut promovarea IE în școli, eliberând experiența emoțională prin intermediul terapiei. La începutul anilor 1990, Jack Mayer, Peter Salovey, David Caruso și alți câțiva au demarat cercetări serioase ale IE ca abilitate sau ca funcție cerebrală umană.

Daniel Goleman este, însă, cel care a popularizat termenul spre finalul anilor 1990, atunci când a aflat despre cercetările acestora, pe când ținea o rubrică de știință în New York Times. 

Ulterior, a scris la rândul său câteva cărți cu acest subiect. Revelle (1995) a afirmat că există trei aspecte ale naturii umane: 

● Felul în care toți oamenii seamănă 

● Felul în care unii oameni seamănă 

● Faptul că toți oamenii sunt unici. 

IE devine astfel:

● o calitate general umană deținută de toate persoanele normale 

● un spectru cantitativ al diferențelor individuale în care acestea pot fi clasificate sau ordonate 

● o descriere calitativă, detaliată, în care nu există comparații între oameni. 

IE pare să se preocupe, în zilele noastre, mai ales cu a doua caracteristică dintre cele de mai sus – clasificarea oamenilor pe un tip de scară emoțională.

Este posibil ca aceasta să se datoreze termenului însuși. Inteligența este greu de definit, dar felul în care ajungem să o înțelegem se face prin diferite măsurători ale capacității umane individuale. 

#dezvoltarepersonla