Perspective de analiza asupra sanatatii/ bolii

Se porneste de la premisa ca experienta bolii nu este doar individuala (boala este un ‘’statut’’ dobandit intr-un context social sau atribuit in relatia cu ceilalti). Fiecare societate in evolutia istorica, are anumite boli, dar si anumite tipuri de bolnavi. In fiecare epoca si in orice loc, o persoana este bolnava in functie de comunitatea in care traieste si in conditiile stabilite pentru statutul de boala. Spre exemplificare, epidemiile care, in secolele medievale, decimau populatia erau considerate flagel colectiv trimis de Dumnezeu. - conceptiile despre contagiune se aplicau si patologiilor psihice. Bolile nu erau intelese ca o problema medicala, in sensul prezent al medicinei sau al sanatatii publice. - conceptul de ‘’ne-bunie’’ si ‘’ alienare’’ erau intelese prin judecarea simptomaticii dupa nivelul de cunostinte si tehnica celui imputernicit asupra cazului. Astazi aceste notiuni sunt chiar incorecte juridic in desemnarea unui eventual statut patologic, dar intr-un inteles limitat al ideii de boala putem considera firesc ca fiind ne-bunie, abaterea de la o conduita uzuala a individului. Istoricismul (istorismul) Alt exemplu: in dezbaterea prezenta, problematica bolilor cronice se refera la ‘’grupuri de persoane’’ si genereaza implicit asocieri cu ideea de auto -management al bolii sau cu diversele categorii cronice: diabetici, cancer, cardio-vasculare, etc. In trecut, boala era preponderent inteleasa/desemnata de forma ei acuta, forma cronica fiind fie ignorata ca prea usoara, fie ca ‘neputinta’, pentru formele mai grave care imobilizau persoana . - In esenta, istoricismul ne sugereaza ca boala, in afara de a fi povestea pacientului, are un rol si o acceptie construite social si situate istoric (intr-o paradigma culturala). - A fi bolnav este un statut social specific acelei societati Interactionismul - Este conceptia menita a evidentia modul in care factorii, numiti uneori determinanti influenteaza statutul social al sanatatii, precum si starea de sanatate a indivizilor si organizarea ingrijirii. Si invers: starea de sanatate a oamenilor si comunitatilor schimba echilibrul societatii, actioneaza asupra mecanismelor sociale curente. Boala sau epidemia sunt fapte care apar/ dispar din cursul social determinat. Cu alte cuvinte, bolile sau epidemiile sunt ‘’modele’’ de interactiune sociala. Este vorba de o interconditionare: Bolile, la randul lor, actioneaza si ele asupra institutiilor sau asupra persoanelor care ingrijesc bolnavii. In egala masura, evolutia de ingrijire a sanatatii si a institutiilor sale poate influenta alte sectoare ale societatii: de exemplu, economia. - (de ex. marea epidemie de ciuma era un fenomen social, crea psihoza colectiva, masuri populationale, schimbari de comportament, etc). Perspectivismul Medicina poate fi, in acceptiunea prezenta, impartita intre doua obiective: - ‘’restabilirea sanatatii’’ sau ‘’schimbarea omului’’. (corespunzator celor 2 viziuni a sanatatii - lipsa bolii vs. starea de bine). - ‘’Restabileste sanatatea’’ atunci cand ea uita ca omul din spatele organelor afectate sau omul din spatele suferintei este de multe ori ascuns, iar medicina vede doar organul sau afectiunea (modelul bio-medical). Prin ‘’schimbarea omului’’, se vizeaza indeplinirea dorintelor umane legate de performanta sau de aspect. Nu este tintita suferinta, ci individul. Adica medicamentele/ medicatia pentru remedii sunt inlocuite de medicamente si medicatie pentru tratarea dorintelor. Tradus in termeni de sistem medical, sanatatea poate tinti eliminarea afectiunilor prin tehnici medicale sau poate tinti crearea unui mediu de viata mai sanatos si educarea unor comportamente sanatoase care ar ridica gradul de sanatate in ansamblu si ar scadea cheltuiala in sistemul medical. Hospitalismul - Asociem adesea medicina si sanatatea cu ideea de spital. De exemplu, in societatile mai arhaice, cand se invoca boala, referinta este la spital (ca mental colectiv-''lumea'' asociaza sanatatea cu institutia care se ocupa de sanatate). De aceea, socialmente vorbind, spitalul ca institutie face delimitarea intre boala si sanatate, defineste statutul de boala sau de sanatate. Intr-adevar, expresii sociale precum ’imi da drumul acasa’ (externarea) sau ’m-am internat’ desemneaza social ceea ce 'juridic' stabileste un statut de sanatate sau boala. Pe de alta parte, spitalul (sau ca referire in general, institutia furnizoare de asistenta medicala) este, si intotdeauna a fost, o intreprindere de socializare (Labayle, 2002). Spitalul are o functie sociala, mai precis, o functie de control social. Spitalul a dezvoltat noi misiuni pentru medicina: paleatia, managementul durerii, gerontologia, ingrijirea cronica, etc. Aceste aspecte ofera sociologiei deja multe obiecte de studiu. Din punct de vedere sociologic, spitalul este un ‘’bulion de culturi’’(Vega, 1999): pacienti din diverse grupuri, doctorii pe specialitati, asistentii, ierarhiile formale si informale, logica de afaceri vs. logica umanista, finantarea publica vs. lipsa de resurse: situatii adesea contradictorii, daca nu chiar conflictuale. In rezumat, spitalul, prin profesii si organizare, este o reflectare a societatii pe care pretinde ca o vindeca si este etalonul institutional care controleaza perceptia sociala asupra sanatatii si bolii. El este cel care defineste sau ofera imaginea publica (sau sociala) a ideii de sanatate. Profesionalismul Medicina este meserie sau profesie, stiinta, vocatie si/sau misiune? De fapt toate aceste atribute sunt in dezbatere si societatea gliseaza intre aceste valori. Prin fiecare din aceste acceptiuni se schimba si perspectiva definirii sanatatii. De vreme ce medicul este inima sistemului sanitar – fapt pe care societatea il certifica prin cultul si prestigiul acordat profesiei medicale (de exemplu, concurenta la facultatile medicale, anii de asteptare pentru devenirea in profesie) - deducem de aici ca profesia isi aroga dreptul de a controla domeniul (Vantomme, 2013). Cu alte cuvinte, sanatate si boala este ceea ce medicul desemneaza ca este in acest sens, Talcott Parsons (1951) propune doua ideal-tipuri sau roluri pentru medic: - controlor social sau antreprenor moral. Medicina este o stiinta normativa si din ce in ce mai standardizata. - prezenta, omniprezenta si uneori -potenta, chiar in instantele de judecata (de ex. medicina legala stabileste gravitatea unei infractiuni). Corporatismul Rolul si misiunea sanatatii au fost in continua schimbare in functie de dezvoltarea sanitara, nivelul tehnologic si conceptiile culturale din societate. Medicina, si odata cu ea, sanatatea, au glisat dinspre statutul de activitate ’umanitara’ cu rol de salvare si protectie a vietii, catre activitati de natura comerciala. Aceste transformari sunt generate din mai multe surse: cresterea costurilor din sanatate, cresterea exigentelor si pretentiilor in materie de sanatate care au insotit dezvoltarea economica, aparitia metodelor alternative si a suplimentelor alimentare, presiunea firmelor de medicamente, etc. Medicina trebuie sa faca fata si unor servicii concurente. In acest sens, se poate vorbi si de un consumism in materie de servicii medicale. Concepte noi aduse de dezvoltarea capitalista: industrie, turism medical. Suplimente alimentare, body building, etc. Cu alte cuvinte sanatatea tinde sa devina ‘’produs’’achizitionabil – (mai mult decat stare de bine sau absenta bolii). Cronicismul Bolile si afectiunile cronice sunt obiect de activitate pentru profesionistii din sanatate si pentru sociologi, din perspectiva faptului ca bolnavii cronici sunt/au devenit cea mai noua categorie socio-profesionala. Cariera de boala (parcurs, devenire caracteristica umana a bolnavului cronic) Progresele medicinei si progresele tehnologice materializate in cresterea sperantei de viata si scaderea mortalitatii la anumite categorii de boli au dus la standardizarea in timp a unor caracteristici de ingrijire si de comportament care contureaza categoria bolilor cronice. Pe de-o parte vorbim de o ’tranzitie epidemiologica’ provocata de schimbarea ponderilor intre bolile acute/infectioase cu cele cronice implica numeroase schimbari cu efecte sociale (bugete, organizare) pe de alta parte, se releva ca sanatatea nu este reductibila nici la medicina, nici la institutia de ingrijire (spital sau altele), ci este in multe privinte o problematica sociala. De exemplu, automedicatia (specifica cronicismului) se produce la propriul domiciliu. Perspectiva cronicista pune in lumina aceste transformari.